1educat.ro - Primul site dedicat ofertei de formare si training  

 portalul ofertei de cursuri

  Asistent  
  1educat  resurse  Revista de Pedagogie  Educația tehnologică   
Oferta de cursuri, detaliată pe domenii
Planificarea carierei
Editor
Stiri, evolutii, legislatie, dictionar de termeni
Resurse utile pentru furnizorii de educatie
Asistent online
 

 

Articole din Revista de Pedagogie

Revista de Pedagogie este publicatie a Institutului de Stiinte ale Educatiei.
Publicarea acestor materiale în format electronic si distribuirea lor gratuit în sectiunea Resurse se realizeaza de catre 1educat.ro în colaborare cu Institutul de Stiinte ale Educatiei.

Revista electronica
Linkuri utile
eLearning
Aparitii editoriale
Stiri si evolutii

 

Educatia permanenta

 
 

O componenta de baza în învatamântul modern - educatia tehnologica

Dr. Mihai MIRCESCU

Institutul de Științe ale Educației

I. Argumente pentru educatia tehnologica

Dezvoltarea tehnologica, progresele stiintifice si tehnice, trecerea de la societatea industrializata la cea postindustriala, informatizata, marile probleme globale create de civilizatie si cu care omenirea se confrunta determina o atentie corespunzatoare educatiei tehnologice.

Lumea noastra este un amestec de promisiuni exceptionale si de perspective nelinistitoare, de evolutii dezirabile si izbucniri tehnologice necontrolabile, tehnologia fiind potential ambivalenta, de om depinzând sensul evolutiei: spre progres, ordine si perfectiune sau spre autodistrugere - fapt ce trebuie sa impuna o înalta moralitate si responsabilitate în utilizarea imenselor energii si înaltelor tehnologii de care azi omul poate dispune.

Accelerarea schimbarilor si socul inevitabil al viitorului, impactul dintre tehnologie si mediul natural sau social, trecerea de la tehnologia fortata la înalta tehnologie reclama o educatie si mentalitate tehnologica noua.

Explozia informationala si uzura accelerata a cunostintelor stiintifice, tehnice ca si proliferarea, diversificarea si perfectionarea continua a produselor tehnologice impun educatia tehnologica prin care omul sa fie capabil sa stapâneasca mai bine si sa exploateze mai eficient tehnologia noua.

Realizarea unei culturi de baza în perioada învatamântului general reclama includerea educatiei tehnologice în contextul acestuia, vizând cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra tehnologiei, formarea unei atitudini active morale si responsabile în raport cu dezvoltarea si exploatarea acesteia - premisa pentru o viata socio-profesionala adecvata, într-un univers super-tehnologizat. Includerea educatiei tehnologice în planurile de învatamânt pentru ciclul gimnazial, printr-o esalonare corespunzatoare, poate conduce la realizarea progresiva a multiplelor sale obiective educative si sa faca din aceasta disciplina una din cele mai interesante si atractive activitati ale procesului instructiv-educativ.

II. Definirea conceptului de educatie tehnologica si a specificului sau

"Lumea se schimba, si cu ea si locul omului în aceasta lume. În întreaga Europa, responsabilii învatamântului cauta sa atenueze divortul dintre educatia primita si viata profesionala viitoare. Asa s-a nascut educatia tehnologica, integrata progresiv în programele scolare si devenita o noua disciplina a ciclului mediu" (Yves, Deforge, 1969).

Încercam o definire a educatiei tehnologice prin reliefarea unor trasaturi distinctive în raport cu celelalte discipline, subliniind în continuare obiectivele sale educative, precum si elementele de continut si modalitatile specifice de realizare.

Educatia tehnologica nu este învatamânt profesional tehnic si nici învatamânt teoretico-stiintific în sens strict, ci este o formatie culturala noua, nascuta din raportul omului modern cu tehnologia si pe care o consideram o componenta a culturii de baza si o coordonata de actiune pentru educatia permanenta.

Educatia tehnologica are un caracter specific interdisciplinar si totodata caracter dual: teoretic si practic, stiintific si tehnologic. Ea nu se reduce la nici una din materiile cuprinse în programa de învatamânt. Educatia tehnologica nu se reduce nici la instruirea practica, la initierea într-un mestesug traditional sau o profesie moderna, deci nu este o profesionalizare timpurie, ci are ca obiectiv fundamental o noua viziune si atitudine practica asupra omului si sensurilor vietii, prin prisma tehnologiei, precum si o întelegere a rolului tehnologiei în progresul omenirii. Astfel, va fi înteles omul în efortul sau continuu de perfectionare, asociindu-si tehnologia pentru a-si dezvolta, prelungi si multiplica forta si simturile prin instrumente si masini, produse ale tehnologiei (telescoape, radar, macarale, noi surse de energii etc.); pentru a comunica la distanta prin sunet si imagine (întelegând si utilizând structura functionala a unei emisii-receptii); pentru a se extinde în spatiu si a reduce distantele (prin noi mijloace de transport moderne, colonizare cosmica etc.); pentru a se elibera de muncile grele, repetitive, în medii nocive (utilizând automate, roboti); pentru a-si multiplica capacitatile de informare si operare a informatiei (cunoscând functionarea si initiindu-se în exploatarea ordinatoarelor, calculatoarelor), disponibilizându-se pentru activitati creatoare si, nu în ultima instanta, pentru a fi în armonie cu natura si a evita dezechilibrele, pentru a sti sa învete permanent de la mama natura.

Educatia tehnologica se integreaza, totodata, într-un sistem al pregatirii în perspectiva a individului, facilitând: optiunea, insertia si flexibilitatea socioprofesionala într-un univers tehnologic dinamic, în expansiune, diversificare si schimbare permanenta.

III. Obiective instructiv-educative ale educatiei tehnologice si cai de realizare a acestora

Definitorii pentru educatia tehnologica sunt urmatoarele obiective:

  • cultivarea unui veritabil umanism tehnologic;
  • dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare;
  • amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si inovatie;
  • initierea în pregatirea tehnico-practica;
  • initierea în limbajele tehnologice specifice;
  • cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, a istoriei sumare a ingeniozitatii spiritului uman;
  • întelegerea raportului dintre tehnologie-mediu si cultivarea unei atitudini si a unui comportament ecologic;
  • cunosterea marilor familii profesionale, cu specific tehnologic, pentru o viitoare optiune socio-profesionala.

Cultivarea unui veritabil umanism tehnologic trebuie sa se fundamenteze pe ideea ca omul este scopul evolutiei sociale, inclusiv al progresului tehnologic. Astfel, progresul tehnico-stiintific este conceput în folosul omului si umanitatii si nu al subordonarii si compromiterii conditiei umane. Aceasta înseamna ca stiinta si tehnologia trebuie sa fie utilizate în sens benefic si nu nefast pentru autodistrugere. Totodata, automatizarea si robotizarea urmaresc sa-l faca pe om disponibil pentru noi acte de creatie, evitând alienarea si stresul.

Cultivarea umanismului tehnologic vizeaza, totodata, si realizarea unui echilibru între pregatirea si formatia rational-tehnica si eliberarea si cultivarea sensibilitatii prin arta, cultura, discipline socio-umane.

Cultivarea unei noi motivatii a muncii, cu accent pe latura expresiva a acesteia, pe afirmarea puternica a eu-lui, a personalitatii, precum si a unei etici a muncii, cu accent pe înalta responsabilitate derivata din înalta tehnologie si puternicele energii pe care omul este si trebuie sa fie stapân - constituie alte sarcini si cai de realizare a obiectivului propus: cultivarea umanismului tehnologic.

Dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare.

"Elevul viitorului va fi un explorator" - spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta, el trebuie învatat sa cerceteze. Învatarea prin cercetare, prin descoperire trebuie sa duca la sesizarea fondului de probleme, la gasirea si punerea problemei, la formularea acesteia, stapânirea unor strategii pentru determinarea relatiilor cauzale, interdependente dintre fenomene. În ultima instanta, atitudinea interogativa, capacitatea de a pune întrebari lumii înconjuratoare constituie calitati ale adevaratului cercetator.

Initierea în strategia elementara pentru determinarea relatiilor în domeniul fenomenelor fizice - esentiale în procesele tehnologice - va constitui o sarcina didactica cu valoare aplicativa concreta pentru profesorii de educatie tehnologica. În acest sens, elevii vor parcurge principalii pasi ai acestei strategii: definirea variabilei dependente (lucrul pe care intentionam sa-l schimbam); specificarea variabilelor independente (factorii care ar putea schimba lucrul pe care încercam sa-l schimbam); modificarea valorilor primei variabile independente si înregistrarea rezultatului; sintetizarea rezultatului sub forma unei relatii de genul: "Modificarea lui A atrage dupa sine modificarea sau nu a lui B" sau "Marindu-l pe A, înregistram marirea sau micsorarea lui B"; se iau, pe rând, celelalte variabile independente, se înregistreaza si sintetizeaza rezultatele, se concluzioneaza.

În acest mod, prin experimente practice cu valoare aplicativa pentru vaste domenii, se va dezvolta aptitudinea de analiza a legitatilor mediului fizic, tehnologic; capacitatea de a observa, clasifica, masura, tabela si extrage deductii.

De aici, treptat, se poate trece la dezvoltarea capacitatii de a se sesiza diverse defecte ale unor produse tehnologice si abilitatea de a interveni pentru depanare (repararea aparaturii electrocasnice, depanari RTV etc.).

Desigur, învatarea prin cercetare, prin descoperire are si unele inconveniente, dintre care amintim: refacerea drumului unor descoperiri deja realizate, încetinirea ritmului de progres în învatare, ca si posibilitatea confruntarii cu metoda "încercare" si "eroare". Dar pe lânga aceste lipsuri, învatarea prin cercetare are marele merit ca-l învata pe elev spiritul si stilul cercetarii stiintifice, ca aptitudine esentiala pentru viata si în mod deosebit pentru viitor.

Amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si inovatie.

Acele natiuni care stiu sa depisteze si sa puna în valoare potentele creatoare ale propriului popor sunt avantajate în aceasta cursa acerba de competente si tehnologii avansate.

Desi teoria factoriala a creativitatii, elaborata de Guilford, evidentiaza faptul ca cea mai mare parte a comportamentului creativ tine de ereditate; totusi, multe capacitati, desigur, în anumite limite, pot fi exersate si dezvoltate prin tehnici, metode si procedee adecvate. Astfel, gândirea divergenta - capacitate de a da mai multe solutii aceleiasi probleme - se poate dezvolta prin proceduri si probleme de genul: "dati cât mai multe utilitati unui obiect"; "aratati consecintele unui eveniment în timp si spatiu"; "folosiri neobisnuite" etc.

Capacitatea de disociere poate fi dezvoltata utilizând metode analogice, scheme ale identificarii corporale, metode aleatorii de combinare a unor fapte, obiecte întâmplatoare; utilizarea unor forme inductoare, prin sinectica, initiere în bionica (cunoasterea unor forme si fenomene din natura, redescoperite de om precum: aparatul fotografic - ochiul; calculatorul - creierul; forma aero-dinamica - picatura de ploaie; avionul - pasarea; radio-locatia - liliacul etc.).

Capacitatea de analiza se poate dezvolta prin liste de atribute si utilitati, analize morfologice sau matricea de descoperire. Capacitatea de relativizare a conduitelor umane poate fi cultivata prin metode antitetice, prin concasaj, prin scenarii fanteziste, sistemul ideal sau antitextul. Emulatia creativa se poate realiza prin metode de stimulare colectiva precum brainstorming-ul, tehnica delphi sau ancheta iterativa, reuniunea panel sau grupele "fata-în-fata".

Dezvoltarea fenomenelor dinamogene ale creatiei (curiozitatea, interesul, curajul, dorinta, pasiunea etc.) se poate realiza prin autochestionare, eurograme ale demersurilor realizarii unor mari inventii sau descoperiri (Coanda, Vuia, Brâncusi) sau prin cunoasterea particularitatilor rezolvarii unor probleme constructive, precum si a erorilor din munca unui inventator.

Initierea în pregatirea tehnico-practica va urmari:

  • cunoasterea materiilor prime si a materialelor auxiliare, a proprietatilor acestora, pentru a putea fi prelucrate;
  • dezvoltarea capacitatii de a citi un desen tehnic adecvat nivelului de pregatire, de a proiecta si realiza schite si desene tehnice;
  • cunoasterea si întelegerea logi- cii tehnologice, a operatiilor necesare prelucrarii materialelor, în vederea reali- zarii unor produse necesare omului;
  • initierea practica în utilizarea unor scule, masini-unelte necesare procesului tehnologic; cunoasterea principiilor de functionare, a normelor de exploatare si eventual a unor defectiuni posibile si a modului de depanare;
  • initierea în probleme de igiena a muncii, de formare a unei discipline tehnologice, respectarea normelor de protectia muncii si de p.s.i.;
  • cunoasterea modului de organizare a unor întreprinderi, ateliere, a proceselor de fabricatie, a unor fluxuri tehnologice (prin vizite, întâlniri cu ingineri, expozitii etc.);
  • initierea în probleme financiar-economice, vizând estimarea costurilor, cheltuielilor, preturilor unor produse.

Initiere în limbajele matematice, tehnologice specifice.

În societatea prezenta, dar mai ales viitoare, cel putin patru limbaje se impun a fi cunoscute: al computerelor, al informatizarii; limbajul matematic, ca limbaj universal; limbajul desenelor tehnice si simbolistica specifica domeniului tehnologic; limba engleza - ca mijloc de informare tehnica, de codificare a comenzilor, a prospectelor existente pe orice tip de tehnologie, indiferent de provenienta.

Combaterea analfabetismului tehnologic functional, la orice vârsta si prin mijloace instructiv-educative adecvate, este un imperativ al zilelor noastre.

Cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, istoria sumara a ingeniozitatii spiritului uman.

Cunoasterea marilor legi ale naturii ca macrosistem (si nu privit didacticist), din punctul de vedere al unei discipline de învatamânt), nu se poate realiza decât printr-o tratare istorica a evolutiei stiintei umane, precum si printr-o viziune interdisciplinara, conducând în ultima instanta la structurarea unor fundamente ale conceptiei despre lume si viata (de exemplu, întelegerea bipolaritatii în natura si univers: plus-minus, masculin-feminin, polurile nord-sud, bine-rau, materie-antimaterie etc.).

Perceperea modului în care s-au realizat marile descoperiri ale stiintei si tehnicii (roata, scrierea, tiparul, penicilina, diversele tehnologii), precum si a relatiei dintre activitatea practica, stiinta si tehnologie constituie o alta sarcina educativa importanta.

Studierea biografiilor marilor inventatori ai omenirii, inclusiv cele ale savantilor români, si a contributiei acestora la progresul omenirii se integreaza într-o strategie educativa motivationala pentru actiuni viitoare si, totodata, constituie sursa de modele si idealuri de viata. Aceasta se poate corela si cu relevarea contributiilor aduse de marile civilizatii (greaca, egipteana, araba, chineza etc.) la progresul tehnologic.

Prin întregul demers istoric se va urmari si dezvoltarea unui mod de gândire din perspectiva timpului si a valorilor perene, precum si a curiozitatii pentru domenii înca neexplorate în ceea ce priveste cerintele viitorului. Facem cunostinta cu trecutul, ca mijloc pentru a întelege prezentul si, mai ales, pentru a sti sensul si plata viitorului. Iata de ce istoria sumara a tehnologiei, în diverse epoci ale civilizatiei umane, se va corela cu o alta directie de educatie tehnologica - educatia pentru viitor, educatia pentru schimbare, dezvoltând tehnici de proiectare a viitorului, de anticipare, chiar de fantezie, de dezvoltare a simtului viitorului, conducând elevii spre învatarea modului de a face supozitii, preziceri prin studierea si chiar crearea de literatura stiintifico-fantastica, prin conceperea unor autobiografii viitoare s.a.

Întelegerea raportului dintre tehnologie, mediu si cultivarea unei atitudini si a unui comportament ecologic.

Prin realizarea acestui obiectiv se ajunge la cunoasterea legilor ecologice, a relatiilor ecologice, a dezechilibrelor create de om prin civilizatie si tehnologie, a marilor conflicte dintre tehnologie, mediu si societate.

Cunoasterea legilor ecosferei formulate de B. Commoner, poate contribui în mare masura la clarificarea raportului dintre tehnologie si mediu. Astfel, legea "toate sunt legate de toate", dând o viziune sistemica si cibernetica, include omul, societatea si tehnologia în aceasta retea de legaturi complexe, de schimburi permanente de substanta, informatie si energie.

A doua lege potrivit careia "totul trebuie sa duca undeva", care, tradusa în termeni ecologici, înseamna "în natura nu exista deseuri", trebuie sa constituie si pentru tehnologie un deziderat, o norma, pentru a crea astfel de tehnologii în care totul se recicleaza (ambalajele biodegradabile sunt un exemplu în acest sens).

Legea "natura se pricepe cel mai bine" avertizeaza asupra interventiilor nocive ale tehnologiei: detergenti, insecticide, erbicide, canalizari, defrisari, experiente nucleare etc.

Cea de a patra lege potrivit careia "nimic nu se capata pe degeaba" avertizeaza asupra pericolului exploatarii irationale fara a pune ceva în loc, fara o restituire corespunzatoare.

Educatia tehnologica are aceasta sarcina de a pregati ca atitudine viitorul specialist, pentru a nu intra în contradictie cu natura, cunoscând ca în cibernetica functioneaza si legea actiunii inverse, a interactiunii natura-om, ca de fapt orice modificare produsa de activitatea economica are repercusiuni asupra vietii sociale si conservarea naturii este elementul indispensabil pentru dezvoltare social-economica.

Educatia tehnologica este o componenta a educatiei de baza si este bine sa fie realizata cât mai de timpuriu, pentru a crea premisele unei conceptii corecte si atitudini motivate, prin asimilarea unor valori si principii etice si ecologice ce definesc raportul societate-natura-tehnologie.

Totodata, educatia ecologica trebuie sa ilustreze si bolile generate de poluare si dezechilibrele ecologice produse de nestapânirea energiilor, de razboaie sau inginerie genetica în sens malefic.

Cunoasterea familiilor profesionale cu specific tehnologic pentru o viitoare optiune socio-profesionala.

Educatia tehnologica are menirea de a-i dezvolta elevului si capacitatea de a alege si nu de a fi selectat în ceea ce priveste calificarea sa ulterioara; de a alege în cunostinta de cauza si nu de a fi "orientat" si "dirijat".

În contextul aparitiei de noi profesii - sperante ale viitorului - declansate de înaltele tehnologii, de informatizare, procesare si automatizare, se cer a fi cunoscute calitatile, aptitudinile generale si speciale umane corespunzatoare acestor noi profesii. Acest lucru implica o inventariere a acestor calitati si corelarea lor cu standardele vocationale specifice fiecarei profesii.

Initierea în pregatirea tehnica, pe grupe largi de profesii, cât mai variate poate oferi posibilitatea optiunii în cunostinta de cauza.

Prezentarea unor monografii profesionale din domenii tehnice, vizitarea unor întreprinderi, uzine si unitati economice, întâlnirile cu specialisti, vizionarea unor expozitii, filme documentare, participarea la activitatea unor cercuri si cluburi cu profil tehnico-aplicativ, dezvoltarea unor interese, a unor mici pasiuni si preocupari de timp liber sunt doar câteva genuri de activitati care pot avea influente asupra structurarii unor modele si idealuri socio-profesionale cu valoare motivationala în optiunea viitoare.

Introducerea disciplinei "Educatia tehnologica", la clasa a V-a, începând cu anul scolar 1992/1993, ne-a determinat sa realizam o evaluare a modului în care s-a aplicat noua programa; concluziile vor servi la îmbunatatirea actualei programe precum si la proiectarea viitoarelor programe pentru clasele a VI-a, a VII-a si a VIII-a.

Totodata, realizând un sondaj de opinie în rândul elevilor din ciclul gimnazial pe probleme ale continutului educatiei tehnologice, la întrebarea "Ce cunostinte moderne ai dori sa fie incluse în disciplina "Educatie tehnologica" am înregistrat urmatoarele situatii, pe care le prezentam ierarhic:

  • pe primul loc se situeaza: informatica, robotizarea si automatizarea, inventica si creativitatea, bolile profesionale si protejarea omului;
  • pe locul al doilea se afla: noi surse de energie, prevenirea accidentelor si protectia muncii în diverse domenii de activitate, designul industrial;
  • pe locul al treilea apar: microcosmosul, macrocosmosul si cucerirea lor, noi tehnologii în agricultura si zootehnie;
  • pe locul al patrulea înregistram: lumea profesiilor, cunostinte ecologice si comunicatiile, transporturile moderne.

Consemnam aceste rezultate, pentru a semnala câteva probleme la care elevii asteapta raspuns, recomandând totodata profesorilor de educatie tehnologica sa realizeze ei însisi asemenea sondaje, pentru a veni în întâmpinarea doleantelor elevilor si a deschide un dialog mai fructuos în cadrul acestei discipline atât de generoasa ca obiective, dar în egala masura ca modalitati de organizare si realizare.


B I B L I O G R A F I E
B E L O U S, Vitalie, Creatia tehnica în constructiile de masini - Inventica. Iasi, Editura Junimea, 1986.
B A L A N, Stefan, M I H A I L E S C U, Nicolae St., Istoria stiintei si tehnicii în România. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1985.
B U T A, Viorel, Logica si creativitate. Bucuresti, Editura Militara, 1992.
D E F O R G E, Yves, L'Éducation technologique. Paris, Casterman, 1969.
D E V A M B E Z, Pierre, Enciclopedia civilizatiei grecesti. Bucuresti, Editura Meridiane, 1970.
D R Î M B A, Ovidiu, Istoria culturii si civilizatiei. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, vol I, 1984, vol II, 1987, vol III, 1990.
F R I E S, Eberhard, R O S E N B E R G E R, Rudi, Învatarea prin cercetare. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1973.
F U S T I E R, Michel, Pratique de la créativitée. Paris, Entreprise moderne de l'édition, 1975.
K U D R E A V T E F, T. V., Psihologia gîndirii tehnice. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1981.
M c L U H A N, Marshall, Galaxia Gutenberg. Bucuresti, Editura Politica, 1975.
N A I S B I T T, John, Megatendinte (zece noi directii care ne transforma viata). Bucuresti, Editura Politica, 1989.
N E U M A N, Carol, N I C O L A U, Edmond,
S E H O R, Anghel, Istorie sumara a dezvoltarii stiintei. Bucuresti, Editura Politica, 1983.
P O S E N E R, Georges, Enciclopedia civilizatiei si artei egiptene. Bucuresti, Editura Meridiane, 1974.
R O C O, Mihaela, Creativitatea individuala si de grup. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1979.
R O S C A, Alexandru, Creativitatea generala si speciala. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1981.
S M I L E S, S., Ajuta-te singur sau caracter, purtare si staruinta ilustrate cu ajutorul biografiilor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1992.
T U D O R, Dumitru, Enciclopedia civilizatiei române. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982.
T O P A, Leon, Creativitatea. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1980.
V E R A L D I, Gabrielet Brigitte, Psychologie de la création. Paris, Marabout Service, 1972.
Z A H I R N I C, Constantin, Inteligenta tehnica. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976.

 

  Alte articole de la Institutul de Stiinte ale Educatiei

cursuri:
1educat.ro - portal de cursuri
    elearning.romania    Anunturi    eLearning    Stiri    
    1educat    Cursuri    Cariera    Mediul educational    Editor    Resurse    Asistent online    
 
  © AEC România, 2001-2006
www.1educat.ro

Gazduire: HostX (oferte de hosting)