EDICT

numarul 6 / 20 ianuarie 2004

ISSN: 1582-909X

În editia curenta:

Strategia MEC în domeniul informatizarii
Învatatorul de clasa I - arhitect al sufletului de copil
Cadre didactice "de nadejde"

Strategia Ministerului Educatiei si Cercetarii în domeniul informatizarii

Pornind de la conceptul ca formarea resurselor umane pregatite pentru noua economie de piata reprezinta o investitie pe termen lung ale carei costuri se vor amortiza prin calitatea si nivelul de competente al tinerei generatii, MEC a demarat programul Sistem de Educatie Informatizat - SEI. Aceasta strategie urmeaza sa fie transpusa în practica printr-un ansamblu de proiecte:

Introducerea sistemului de educatie asistata de calculator în învatamântul preuniversitar

Dezvoltarea de soft educational pentru învatamântul preuniversitar

Introducerea managementului asistat de calculator (programul SMART)

Dezvoltarea de produse software pentru evidenta computerizata a elevilor si cadrelor didactice

Formarea de resurse umane TI (sic) în învatamântul preuniversitar

Introducerea manualelor electronice în învatamântul preuniversitar

Introducerea sistemului de educatie cu VIDEO on DEMAND

Dezvoltarea unui DATA CENTER pentru învatamântul din România

INFO-Chiosc

Retele pilot pentru scoli situate în zone defavorizate prin educatie la distanta

Proiectele se vor desfasura pe perioade cuprinse intre 1 si 10 ani, având, fiecare, bugete estimate între 1 si 500 de milioane de euro.
Centralizat, obiectivele acestor proiecte vizeaza:

dezvoltarea deprinderilor de învatare si de gândire analitica ale elevilor

initierea unei piete a softului educational

administrarea sistemului de învatamânt prin mijloace electronice

schimbul facil si rapid de informatii

formarea profesorilor

dezvoltarea educatiei continue si a educatiei permanente

dezvoltarea formelor alternative de educatie

dezvoltarea educatiei la distanta

Îi dorim Ministerului mult succes si asteptam cu nerabdare sa vedem "minunile".

Învatatorul de clasa I - arhitect al sufletului de copil

Institutor Pompilica Draganus
Scoala cu clasele I-VIII nr. 6, Drobeta Turnu Severin

Învatatorul conduce o actiune complexa si complicata în timpul lectiei, aceea de formare si conducere a formarii, el însusi exercitând o puternica influenta formativa. Apare din ce în ce mai putin ca sursa a cunoasterii si din ce în ce mai mult ca mediator al activitatii de cunoastere si formare a elevilor. Implicati în procesul cunoasterii, elevii se transforma pe parcurs, devin activi, constienti si responsbili. Treptat si ireversibil cunoasterea devine autocunoastere si duce la descoperirea de sine, formarea devine autoformare continua, fara de care nu putem vorbi de o autentica conduita umana.
S-a spus pe buna dreptate ca învatatorul are fericita predestinare de a fi ,,prin" si ,,odata" cu elevii sai în continuu progres, ca dintre toti oamenii el are cele mai bune conditii de a fi ,,omul-uman". Învatatorul are menirea de a patrunde în sufletul copilului si de a face din acesta o ,,bijuterie" nespus de pretioasa.
Cunoasterea sistematica a elevilor sfarma lanturile formalismului, faurite de tirania ,,tipicului", deschide spiritul învatatorului spre optimism, spre încrederea în propriul potential educativ si în potentialul elevilor sai. Calitatile sale si modalitatile de actiune îi aroga titlul de principal factor motivational si de agent optimizator al comunicarii în grup, el este omul dupa care se aliniaza si cu care se compara elevii. El stimuleaza energia grupului si o foloseste pentru pastrarea coeziunii grupului prin normalizarea rolurilor învatatorului si elevilor în sensul cooperarii. Pentru a putea forma si modela el este în grup si nu în fata grupului, are datoria sa asigure o activitate eficienta de formare. El este în lectie si în joc, este cea mai activa persoana, sarcina elevului fiind aceea de a raspunde la solicitarile învatorului.
Atitudinea sa este activ-pozitiva, este bine pregatit stiintific, cunoaste psihologia copilului, are priceperea de a împartasi idealuri marete, este devotat meseriei sale, dar toate acestea nu pot fi valorificate fara o capacitate perfecta de comunicare cu elevul.
Actiunea de contact dintre structurile sufletesti participante la lectie impune multiplicarea mijloacelor de comunicare dintre subiecti.
Învatatorul ca si arhitectul trebuie sa fie artist si om de stiinta. Maiestria pedagogica este capacitatea învatatorului de a folosi întreg potentialul sau educativ, realizarea unei eficiente sinteze a însusirilor si cunostintelor este o adevarata lucrare. Intuitia sa controlata metodic dezvolta stiinta despre actiunea educationala si o împlineste în arta de a forma oameni.
Drumul catre succes este însa anevoios, necesita multa rabdare si pricepere, consuma multa energie si are nevoie de daruire de sine. Pas cu pas învatatorul îl strabate, faureste mereu ipoteze asupra actiunii pe care o conduce si creaza mereu conditii ca sa puna în valoare factorii de care depinde validitatea lor. Folosind tot arsenalul de metode si mijloace de care dispune, el obtine schimbari în conduita elevilor si dezvolta abilitati. Evaluarea schimbarilor respinge sau accepta tactica didactica inclusa în ipoteza. Formularea ipotezei didactice cuprinde doua operatii:

ce schimbari s-au produs în psihicul elevului (identificare + evaluare);
daca aceste schimbari sunt consistente si în raport cu scopul urmarit.

Pentru spiritul mereu activ si flexibil al învatatorului este esential ca el sa poata trece cu usurinta de la procedeu la principiul care îl justifica si, pornind de la principiu sa inoveze alte procedee pentru a-si crea un stil. Conduita sa capata un caracter creator, în orice moment el sacrifica mereu ceva pentru ceva mai bun, iar ce este bun trebuie sa-si mareasca proportiile.
Personalitatea învatatorului este o configuratie cu lumini puternice, dar si cu inerente umbre, ea apare ca o veritabila orchestratie în care disonantele se estompeaza sau devine chiar uneori valori pozitive în simfonia pe care o executa.
Învatatorul ,,scormoneste" în sufletul copilului prin dialog. Elevul de clasa I doreste sa stea în apropierea învatatorului sau si când îsi da seama ca nu este ,,cercetat", ci se doreste un dialog cu el si despre el, el este cuprins de o gratitudine calduroasa, de recunostinta si atunci el participa nestingherit la cooperare în vederea progresului spiritual si a dezvoltarii intelectuale.
Prin tot ce spune si face în spirit creator, el sprijina pe elevi sa se cunoasca, sa munceasca, sa se pregateasca pentru viata sociala, le creaza ocazia sa se pasioneze. Pentru toate acestea este nevoie de o disciplinare liber consimtita împletita cu o autoritate care trebuie sa treaca din afara, înauntrul elevului pentru realizarea scopurilor propuse. Clasa este o ,,mica lume" care reflecta esenta, structura si etica relatiilor proprii ,,lumii majore" si în care elevul colaborând cu învatatorul si sub autoritatea sa poate sa învete sa-si gaseasca fericirea. Elevul a carui vointa este anihilata de învatator pentru al supune nu mai are libertatea de a-si gasi locul într-o ordine pe care nu o mai întelege si în care nu-si va mai realiza sinele. La polul opus, elevul care se simte liber accepta cu usurinta disciplina muncii pentru ca el doreste ca învatatorul sa fie omul care îl învata sa depuna eforturi eficace, încununate de succes. El se supune ,,voluntar" si cere îndrumare ca sa poata deveni independent, caci ,,adevarata misiune a educatorului este sa învete pe copil sa se lipseasca de el" (E. Boutroux). În clasa elevul doreste o atmosfera permisiva (zone de libertate care permit autodirijarea), un control stimulativ, o evidenta vizibila pentru a-si forma si fortifica atitudinea. În clasa I elevul are un interes inconstant si superficial pentru învatare, atentia sa este fragila, mobila si chiar distractiva, de aceea trebuie sa fie cooptat în preocupari serioase care sa-i stimuleze interesul si sa faciliteze aparitia a noi interese. Memoria micului elev este instabila, el crede ca a înteles când de fapt a retinut cuvinte si formule, învatatorul trebuie sa-l aduca în situatia de a reflecta, de a patrunde dincolo de aparente, de a explora necunoscutul si de a nu se multumi cu aproximativul.
Pentru a-si îndeplini menirea, învatatorul trebuie sa fie modelul de om dupa care se straduie sa educe copiii, el este omul prezentului si al viitorului, el este cel mai bun prieten al copilului. El priveste pe fiecare copil ca pe un scop în sine, fiecare ,,eu" este ireductibil si ascunde multiple potentialitati, care puse în valoare servesc umanitatii.
Ceea ce conteaza în actiunea educationala este spiritul bogat, deschis, autentic si mai ales generos al învatatorului care îl îndeamna sa se daruiasca elevului.
Învatatorul se perfectioneaza continuu pentru a corespunde ca partener ideal al elevului, el este prudent în actiunea de educare, el se formeaza odata cu elevul.
Dualitatea învatator - elev dispare atunci când între cei doi apare acel raport în care unul nu se poate concepe fara celalalt, în care cel dintîi gaseste în celalalt un ,, alt el însusi".
Cheia cu care învatatorul deschide poarta succesului în actiunea educationala este gasita atunci când învatatorul regaseste ,,pe elev în sine însusi" (semn de asimilare a epocii) si ,,pe sine însusi în elev" (marturie a influentei sale asupra elevului).
Din punct de vedere comportamental, învatatorul zilelor noastre trebuie sa apartina tipului activ - pozitiv care conduce, dirijeaza, informeaza, ofera, ajuta, sustine, simpatizeaza, iubeste, lauda, coopereaza,admira, aproba, este drept si este loial.

Încredere deplina în dascali

O cercetare realizata în Marea Britanie la începutul acestui an a încercat sa stabileasca nivelul de încredere al populatiei în reprezentantii diverselor categorii profesionale.
Raportul (publicat de Daily Record) arata ca britanicii au mai mare încredere în cadrele didactice decât în preoti sau politisti. Doar medicii sunt mai bine situati, cu un nivel de 90% - profesorii obtinând o "rata de onestitate" de 85%.
Printre cei mai jos cotati, politicienii au obtinut un nivel de încredere de 20%, iar jurnalistii doar 13%.

Informatii despre revista EDICT:

Nu ezitati sa trimiteti sugestii, comentarii sau anunturile d-vs. pe adresa: editor@1educat.ro.
Daca aveti deja un abonament la revista EDICT si doriti sa renuntati, trimiteti un mail fara continut la adresa edict@1educat.ro, cu mentiunea "dezabonare" în câmpul Subiect.
Pentru abonament GRATUIT la revista electronica EDICT, click aici sau trimiteti un mail la adresa edict@1educat.ro.

EDICT este publicatie a Asociatiei pentru Excelenta în Cariera, editata de Editura Agata®. Puteti copia, distribui sau folosi în orice mod informatiile din aceasta revista cu specificarea sursei:
EDICT nr.X/2004, AEC Romania & Editura Agata - [online] www.1educat.ro